Care este boala secolului? Bună întrebare, nu-i așa? Ei bine, această întrebare este tot mai des amintită din cauza faptului că tot mai mulți oameni sunt bolnavi. Oare de ce există tot mai mulți bolnavi din moment ce bunăstarea omului a crescut vertiginos în ultimii ani? Altă întrebare bună…

În acest articol voi trece pe lângă câteva răspunsuri posibile, iar pe la final mă voi opri la răspunsul corect.

Îți spun (scriu) încă de-acum că răspunsul la întrebarea „Care este boala secolului?” este valabil și pentru întrebările următoare:

  • Care este boala momentului?
  • Care este boala zilei?
  • Care este boala săptămânii?
  • Care este boala lunii?
  • Care este boala anului?
  • Care este boala deceniului?
  • Care este boala mileniului?
  • Care este boala omenirii?

Ai putea spune că sunt curajos de îmi permit să dau un răspuns general valabil pentru toate întrebările anterioare și n-ai greși deloc. Aprecierea ta încerc să o răsplătesc prin comunicarea unui răspuns corect în acest articol.

Așadar, începem? Hai să ne uităm un pic la fiecare „stație” prin care vom trece…

Cuprins

Care este boala secolului? Stresul?

E-adevărat că volumul mare de informații care ne „bombardează” din toate direcțiile prin intermediul tehnologiei ne crește nivelul de anxietate și ne tulbură mintea. Ce rezultă? Un stres „inocent”.

Nu-i așa că uneori nici nu realizezi de ce ești stresat? Dac-ar fi să te gândești logic, n-ai băga în seamă acele lucruri mărunte, numai că ceea ce ți se pare mărunt în momente de claritate rațională, devine gigant (sau monstru) în momente de agitație.

Ce temperament ai? Dacă ești mai vulcanic, atunci stresul ți-e ca o haină. Ești o persoană mai calmă? Atunci poți să observi cu ochii deschiși sursele de stres.

Ai putea defini stresul? Ce este stresul? Hai să dau două definiții, una academică și una mai pe șleau:

  • Definiție academică: stresul este un efect al un factori externi ce provoacă diferite stări de furie, iritație, neliniște la nivelul minții.
  • Definiție mai pe șleau: stresul este starea aia de nervi care-ți inundă capul atunci când nimic nu-ți merge bine.

Să fie oare stresul atât de grav? E limpede că-i grav, dar nu e atât de grav încât să nu mai ai vreo șansă de scăpare.

Sunt o grămadă de metode pentru a scăpa de stres, fie prin sport, fie prin a evita persoanele sau mediile care-ți provoacă stres, fie prin alte activități de bun-simț, etice și morale.

În niciun caz nu poate fi vorba că stresul ar fi boala secolului. Ce se „naște” în urma stresului după un anumit timp? Am amintit anxietatea. Ce urmează după o anxietate îndelungată? Depresia.

Depresia poate ucide! (Stresul doar te „parchează”)

Care este boala secolului? Depresia?

Depresia este o boală cruntă! De ce? Pentru că „naște” niște gânduri incredibil de dezaxate care te fac să te simți ca la închisoare. E absurd să te simți pușcăriaș în propria-ți minte, corect?

Dacă știi proverbul „Nu tot ce zboară se mânâncă”, ar fi bine să deduci și maxima următoare: „Nu tot ce gândești este bine.”

Deseori uităm să facem diferența dintre opinie și cunoaștere. De câte ori îți filtrezi informațiile pe care ți le oferă mintea înainte să le expui și altora? Ești sigur că tot ce spui este bine?

Dacă vorbești sau scrii doar ca să-ți alini gândurile, fără să faci diferența dintre opinie și cunoaștere, atunci ceva nu-i bine. Fii pe pace, nu-i depresie, dar e ceva ce se termină tot cu „-ie”.

Cum intri în depresie? Răspuns scurt: din prostie. Răspuns lung: hai să ne uităm la versetele următoare:

Deodată, a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laț, fără să știe că o va costa viața, până ce săgeata îi străpunge ficatul. (Proverbe 7:22-23)

De ce ar merge boul la măcelărie? De ce ar alerga cerbul spre cursă? De ce ar da pasărea buzna în laț? De ce ar merge un bărbat la prostituate (că până la urmă acesta este contextul versetelor)? Prea multe „de ce-uri”? „Câte bordeie, atâtea obiceie.”

Prostia ne face să intrăm în depresie pentru că nu avem o busolă morală. Există o busolă morală? Da. Care-i aia? Biblia. Serios? La modul cel mai serios.

Există și un termometru moral numit conștiință, dar se poate deteriora cu timpul. Cum? Păi dacă te obișnuiești să minți, să furi, să nu asculți de nimeni, să te răstești la toți cei care nu sunt de-acord cu tine, plus să-ți „investești” (vorba vine…) timpul în tot felul de dependențe, conștiința ta va da rateuri, iar termometrul moral nu va mai fi funcțional.

Biblia este busola morală cu ajutorul căreia poți evita depresia. Mai am o veste bună: prin citirea Bibliei poți să ieși din depresie!

Asta-i prea de tot, nu? Nu.

Cine alimentează depresia? Gândurile. De unde vin gândurile? Din tot ce faci, privești, asculți zilnic. Ce se întâmplă prin citirea Bibliei? Îți cureți mintea de toate deșeurile pe care le ai la nivelul minții și elimini tot calcarul de pe inimă.

Când citești o carte, e ca și cum ai sta de vorbă cu autorul. Chiar acum poți să spui că stai de vorbă cu mine. Sunt de-acord cu orice răspuns dai, numai că trebuie să știi că n-am capacitatea să-ți răspund prin telepatie. Autorul Bibliei îți poate răspunde! Nu crezi? Citește Biblia.

Nimănui nu-i place depresia, deși de la distanță pare că toată lumea se complace. Dacă privești de cealaltă parte a „zidului”, vei observa că oamenii depresivi au căutat și au găsit o „alinare”.

Bineînțeles, dependența nu poate fi numită alinare, dar un om depresiv, lipsit de busola morală și cu termometrul moral rupt în două, nu mai are simțul rațiunii.

Care este boala secolului? Dependența?

Nici dependența nu este boala secolului. De ce? Pentru că dependența este progresivă, astfel că omul dependent întotdeauna va crește doza de „fericire” pentru a se simți împlinit.

Observi că depresia și dependența „merg” pe simțuri? Dacă toată lumea ar face numai ceea ce simte, ar exploda ieri…

Cum să faci doar ceea ce simți? E ridicol! Uite, chiar acum simt că m-aș pune să mă culc. E trecut de ora 22, e și un pic cald, stau în tricou la calculator, am o grămadă de neuroni ce aleargă după idei și mă simt un pic epuizat. Ce să fac? Renunț ca un copilaș sau continui de scris până la final, plus să recitesc și să recorectez tot de la început? „Binele-i bun atunci când e bine făcut.”

E-adevărat că uneori trebuie să te odihnești, dar acest lucru nu exclude faptul că trebuie să faci prima dată ce trebuie, nu ceea ce simți.

Dacă te-ai afla pe un pat de spital și medicul care urmează să te opereze îți spune că n-are chef, ce zici? Poate leșini, dar după ce te trezești, ce faci?

Viața nu trebuie să se bazeze numai pe simțuri! Deciziile luate pe simțuri sunt cele mai dăunătoare (în caz că nu e vorba de dragoste)!

Oamenii își satisfac dependențele ca minerii: dinamitează, sapă, extrag „comoara”, o prelucrează și apoi o consumă (deseori o consumă în formă brută ca niște brute).

Ce se întâmplă când nu se mai găsesc „comori” în mină? Se trece la altă mină și tot așa… Partea nașpa e că oamenii devin ca niște zombi sau efectiv niște monștri.

De ce-mi permit să scriu că devin monștri? Păi cum poți numi un om obsedat de pornografie, care ajunge să nu mai fie satisfăcut de nicio scenă ilicită între un el și o ea, se avântă pe scene între persoane de același sex, se satură ca un animal, apoi „aterizează” la scene cu minori? Astfel de monștri devin pedofili.

Dar oare cum poți numi un alcoolic care-și bate nevasta, copiii și bea zi de zi tot ce prinde în mână, plus că are două caiete cu datorii la birtul satului? Astfel de monștri distrug și viețile celor din jur, nu doar pe a lor.

Să continui? Mă leg un pic de cei mai „cu seamă”. Cum poți numi dealerii de droguri care vin „noaptea ca hoții” cu BMW-ul printre „blocurile gri” să vândă marfă la adolescenți care de-abia au mustață? Un astfel de „businessman” nu știe că și-a ratat cariera. Păcat că strică viitorul unor oameni ce ar fi trebuit să-l clădească. Păcat și de astfel de businessmeni care nu se pot stăpâni și devin ei înșiși consumatori.

Dependența naște monștri! Punct.

Îți recomand să citești articolul „Ce este dependența?”. Mulțumesc.

Evident că sunt empatic cu orice om, indiferent de stresul, depresia sau dependența prin care trece, dar sunt pe fază să-l fac conștient de gravitatea stării în care se află dacă nu e conștient. Dacă e conștient, atunci există o șansă la reabilitare.

Vrei să scapi de rele? Dacă vrei, poți!

Care este boala secolului? Păcatul!

Am ajuns la răspunsul întrebării „Care este boala secolului?”. Răspunsul corect, final și indubitabil este: păcatul!

Ce este păcatul? Orice rău gândit, spus și comis, plus orice bine omis. Sună dur? Te cred.

Imaginează-ți păcatul ca fiind acea ștampilă care te condamnă la moarte.

Orice păcat are ca rezultat final moartea.

Prima parte din Romani 6:23 spune astfel: „Fiindcă plata păcatului este moartea.”

Nu există o altă modalitate de plată pentru păcate în afară de moarte. Și atunci cum rămâne cu pocăiții care se închină la Dumnezeu? Pocăiții se închină cu un motiv, motiv pe care-l vedem în continuarea versetului:

Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Iisus Hristos, Domnul nostru. (Romani 6:23)

Cu siguranță ai auzit și citit versetul următor:

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică. (Ioan 3:16)

Cea mai bună veste pentru viața ta și pentru viața mea este că există leac pentru boala secolului!

Care este leacul? Dumnezeu!

Dumnezeu, autorul Bibliei, creatorul Universului, Cel care te-a creat cu un scop perfect, are leacul pentru păcat.

Jertfa Fiului Său, adică a Domnului Iisus Hristos este singurul leac. Cum se obține? S-a obținut deja. Și-atunci ce trebuie să faci? Tocmai ai citit versetul din Ioan 3:16. Scrie acolo că „oricine crede în El să nu piară…”.

Cum stai cu credința? Nu mă refer la credința în tine sau în bani și nici în credința oamenilor înstăriți la care apelezi când ai nevoi mari. Mă refer la credința în Dumnezeu.

Sar peste presupozițiile pe care le-ai putea avea cu privire la mine și-ți spun direct că n-am fumat nimic, n-am băut nimic, n-am nicio halucinație și sunt perfect conștient, fără daune la „mansardă”.

Știu și ce înseamnă să fii de cealaltă parte a zidului, adică să trăiești ca și cum tu ai fi dumnezeul tău și toată lumea „joacă” după cum vrei tu. Numai că știu și ce înseamnă să crezi în Dumnezeu și să realizezi că fără Dumnezeu nu se poate trăi.

Știai că viața asta pe care o măsurăm noi în timp (din moment ce îmbătrânim) nu este totul? Există viață și după moarte.

Viața după moarte durează o veșnicie. Ramificația se face după alegerea credinței în Dumnezeu:

  • Alegi să crezi în Dumnezeu și trăiești curat? Vei fi binecuvântat cu viață veșnică (rai).
  • Alegi să nu crezi în Dumnezeu și să trăiești cum vrei tu? Vei fi blestemat cu durere veșnică (iad).

Nu cred că există om, chiar și bolnav mintal, care să accepte un chin veșnic.

Dac-ai știi ce înseamnă să scrâșnești din dinți, să urli de durere, să te strângă tot pe interior, să nu poți gândi de la câtă presiune se află pe tot ceea ce ești, ai alege rapid să crezi în Dumnezeu.

Dumnezeu este dragoste și nu cred că-i cazul să alegi doar din cauza fricii. Bine-ar fi să-ți fie rușine de stilul de viață pe care-l trăiești și să-ți dorești o schimbare. Omul se schimbă fie din cauza fricii, fie din cauza rușinii. Ce alegi? De ales, sigur vei alege ceva.

Când te vei confrunta pe rând cu stres, depresie, dependențe, poate îți vei aduce aminte de acest articol. Sau poate chiar acum treci printr-o situație care-ți pare imposibilă. Ce faci?

Cred că ești conștient din moment ce ai citit și ai ajuns aici și de aceea îți spun (în numele lui Iisus) să te rogi! Nu știi cum? Imaginează-ți că vorbești cu Cineva care te poate ajuta dacă-i spui problemele tale. Păi nu știe Dumnezeu, Cel ce a creat omul, ce gândești? Știe pentru că este Atotștiutor. Și-atunci de ce să-i spui? Pentru că asta înseamnă să-ți recunoști starea. Primul pas pentru reabilitarea ta este să-ți recunoști starea.

Dacă vrei să-ți analizezi starea, nu te compara cu alții, ci compară-te cu Hristos! Nu-ți fie rușine să plângi! Dumnezeu te iubește!

Leacul tău pentru boala păcatului a fost achitat! E timpul să-l accepți și să-l primești! Crede!

Dumnezeu să te binecuvânteze!

Autor: Robert Horja